Popa Tanda--Caracterizarea personajului principal

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Popa Tanda--Caracterizarea personajului principal

Mesaj  Admin la data de Vin Noi 07, 2008 4:38 pm

Naratiunea “Popa Tanda” de Ioan Slavici are toate trasaturile unei nuvele: este o opera literara epica, in proza, in care se relateaza intr-o succesiune de episoade, evenimente reale si imaginare din viata personajelor.
Personajul principal este parintele Trandafir, poreclit de satenii din Saraceni “Popa Tanda”, porecla care da titlul nuvelei. El este prezentat in toate momentele actiunii si este prezenata in evolutia sa. Spre deosebire de personajul unei schite, care este caracteriat printr-o singura trasatura de caracter dominanta, personajul nuvelei este complex, prezentat pe o perioada indelungata de viata (pana la batranete). De asemenea, el trece prin diferite incercari, care il transforma.
Parintele Trandafir, personajul nuvelei “Popa Tanda” de Ioan Slavici, este un personaj complex, prezentat prin diferite modalitati de caracterizare si procedee artistice.
Prin caracterizare directa inca din expozitiune, naratorul evidentiaza unele calitati ale personalului. Ca mod de expunere intalnim descrierea in cadrul careia sunt enumerate insusirile personjului: « este un om bun, a invatat multa carte si canta frumos, vorbeste drept, cumpatat, ca si cand ar citi din carte » (remarcam epitetele si comparatia).
Naratorul ii gaseste si defecte pe care le prezinta de asemenea direct. Parintele Trandafir este prea aspru in relatiile cu semenii: “prea de-a dreptul”, “ prea vede fatis”, “nu mai suceste vorba”, “spune drept daca i se pune ceva pe inima”. Aceste insusiri si defecte dar si alte trasaturi ale personajului, sunt infatisate in opera si in mod indirect, prin faptele personajului si prin felul lui de a vorbi. Astfel ajunge in Saraceni, analizeaza situatia cu luciditate si isi da seama ca trebuie sa faca din credinciosii sai oameni harnici.
Cu o energie iesita din comun incepe actiunea prin predici. Ii impresioneaza pe sateni, dar nu ii schimba si trece la alta metoda: sfatul de la om la om. Nici acum parintele nu obtine rezultate si trece la o alta strategie, la batjocura. Se dovedeste un bun observator la ce se intampla in jur si este neiertator si aspru. Are limba ascutita si cu vorbe muscatoare ii ironizeaza pe cei lenesi. Satenii se indeparteaza de el, il considere un strain, il privesc cu dusmanie, actiunile lui sunt luate drept o pierdere de vreme, o tandalitura si preotul se alege cu porecla “Popa Tanda”.
Acum conflictul exterior, dintre preot si sateni, este dublat de conflictul interior. Preotul trece prin greutati familiale. Vrea sa-I schimbe pe sateni cu orice pret, dar nu reuseste calea cea buna. Plange in biserica, mediteaza, se roaga. In cele din urma se hotaraste sa apeleze la ultima modalitate: exemplul personal.
Dupa multi ani, parintele Trandafir reuseste. Satenii isi vor da seama ca popa nu-i “omul dracului”, ci “omul lui Dumnezeu”. Intai ii vor urma exemplul clopotarul, apoi cativa sateni, ca in cele din urma intreaga infatisare a satului sa se schimbe.
Observam ca satenii au atitudini diferite fara de preot. Intai il privesc cu dusmanie, cer sa fie mutat, apoi il privesc cu admiratie. Naratorul are insa aceiasi atitudine de admiratie fata de insusirile preotului. Aceasta admiratie este transmisa cititorului.
Personajul principal al nuvelei este un personaj complex cu insusiri evidentiate direct, dar si indirect, cu trairi interioare puternice.
Prin toate aceste procedee, Ioan Slavici a realizat un personaj complex si s-a dovedit un bun cunoscator al sufletului omenesc. Parintele Trandafir este un personaj reprezentativ pentru aceasta specie literara.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 14
Data de înscriere : 07/11/2008

Vezi profilul utilizatorului http://referate-scoala.amforum.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum